Îndulcitorul comun poate deteriora bariera cerebrală esențială, riscând un accident vascular cerebral
Îndulcitorul eritritol, folosit frecvent în produse precum batoanele proteice și băuturile energizante, a fost considerat mult timp o alternativă sigură la zahăr. Însă, cercetările sugerează că acest îndulcitor ar putea submina discret una dintre cele mai importante bariere de protecție ale organismului, cu consecințe serioase pentru sănătatea inimii și riscul de accident vascular cerebral, potrivit sciencealert.com.
👉 Efectele eritritolului asupra barierei hematoencefalice
Un studiu realizat de Universitatea Colorado sugerează că eritritolul ar putea deteriora celulele din bariera hematoencefalică, sistemul de securitate al creierului care împiedică pătrunderea substanțelor dăunătoare, permițând în același timp accesul nutrienților. Rezultatele adaugă detalii îngrijorătoare la studiile observaționale anterioare care au asociat consumul de eritritol cu rate mai mari de infarct și accident vascular cerebral.
👉 Impactul eritritolului asupra funcționării vaselor de sânge
În studiul recent, cercetătorii au expus celulele barierii hematoencefalice la niveluri de eritritol tipic întâlnite după consumul unei băuturi răcoritoare îndulcite cu acest compus. Aceștia au observat o reacție în lanț de deteriorare celulară care ar putea face creierul mai vulnerabil la cheaguri de sânge, o cauză principală a accidentului vascular cerebral. Eritritolul a declanșat ceea ce științificii numesc stres oxidativ, inundând celulele cu molecule dăunătoare, extrem de reactive, cunoscute sub numele de radicali liberi, reducând în același timp apărarea antioxidantă naturală a organismului.
Această dublă agresiune a deteriorat capacitatea celulelor de a funcționa corect, iar în unele cazuri, le-a omorât complet. Poate mai îngrijorător este efectul eritritolului asupra capacității vaselor de sânge de a regla fluxul sanguin. Vasele de sânge sănătoase acționează ca niște controlori de trafic, lărgindu-se când organele au nevoie de mai mult sânge – în timpul exercițiilor fizice, de exemplu – și constrângându-se când este nevoie de mai puțin. Ele își mențin acest echilibru delicat prin două molecule cheie: oxidul nitric, care relaxează vasele de sânge, și endothelina-1, care le constrânge.
Studiul a descoperit că eritritolul a perturbat acest sistem critic, reducând producția de oxid nitric în timp ce creștea endothelina-1. Rezultatul ar fi vaselor de sânge care rămân periculos constrânse, putând să înfometeze creierul de oxigen și nutrienți. Această dezechilibrare este un semn de avertizare cunoscut pentru accidentul vascular cerebral ischemic – tipul cauzat de cheaguri de sânge care blochează vasele din creier.
Și mai alarmant, eritritolul pare să saboteze apărarea naturală a organismului împotriva cheagurilor. De obicei, când se formează cheaguri în vasele de sânge, celulele eliberează un „dizolvator de cheaguri” numit activator de plasminogen tisular, care dizolvă blocajul înainte de a provoca un accident vascular cerebral. Însă îndulcitorul a blocat acest mecanism protector, lăsând cheagurile libere să provoace haos.
Constatările din laborator sunt în concordanță cu dovezi îngrijorătoare din studiile pe oameni. Multe studii observaționale de amploare au descoperit că persoanele care consumă regulat eritritol se confruntă cu riscuri semnificativ mai mari de boli cardiovasculare, inclusiv infarcte și accidente vasculare cerebrale. Un studiu major care a urmărit mii de participanți a constatat că cei cu cele mai mari niveluri de eritritol în sânge erau de aproximativ două ori mai susceptibili să experimenteze un eveniment cardiac major.
Cu toate acestea, cercetarea are limitări. Experimentele au fost efectuate pe celule izolate în vase de laborator, ceea ce înseamnă că celulele s-ar putea să nu se comporte exact cum ar face-o în corpul uman. Oamenii de știință recunosc că sunt necesare teste mai sofisticate – folosind sisteme avansate de „vas de sânge pe un chip” care să imite mai bine fiziologia reală – pentru a confirma aceste efecte.
Constatările sunt semnificative, deoarece eritritolul ocupă o poziție unică în peisajul îndulcitorilor. Spre deosebire de îndulcitorii artificiali precum aspartamul sau sucraloza, eritritolul este tehnic un alcool zaharat – un compus natural pe care organismul îl produce în cantități mici. Această clasificare l-a ajutat să evite includerea în liniile directoare recente ale Organizației Mondiale a Sănătății care descurajează utilizarea îndulcitorilor artificiali pentru controlul greutății. Eritritolul a câștigat de asemenea popularitate printre producătorii de alimente, deoarece se comportă mai mult ca zahărul decât alte alternative.
Pe când sucraloza este de 320 de ori mai dulce decât zahărul, eritritolul oferă doar aproximativ 80% din dulceața zahărului, făcându-l mai ușor de folosit în rețete fără a crea un gust copleșitor. Acesta se regăsește acum în mii de produse, în special în multe alimente "fără zahăr" și "prietenoase cu dieta keto".
Agentiile de reglementare, inclusiv Agenția Europeană pentru Siguranța Alimentelor și Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente, au aprobat eritritolul ca fiind sigur pentru consum. Însă, noile cercetări se adaugă unui corp tot mai mare de dovezi care sugerează că chiar și alternativele „naturale” la zahăr pot purta riscuri neprevăzute pentru sănătate. Pentru consumatori, rezultatele ridică întrebări dificile despre compromisurile implicate în substituția zahărului.
Îndulcitorii precum eritritolul pot fi instrumente valoroase pentru gestionarea greutății și prevenirea diabetului, ajutând oamenii să reducă caloriile și să controleze vârfurile de zahăr din sânge. Cu toate acestea, dacă consumul regulat slăbește potențial barierele de protecție ale creierului și crește riscul cardiovascular, beneficiile s-ar putea să vină cu un cost semnificativ. Cercetarea subliniază o provocare mai largă în știința nutriției: înțelegerea efectelor pe termen lung ale aditivilor alimentari relativ noi care au devenit ubiquituari în dieta modernă.
Deși eritritolul poate ajuta oamenii să evite daunele imediate ale consumului excesiv de zahăr, efectul său asupra barierei hematoencefalice sugerează că utilizarea frecventă ar putea compromite discret protecția creierului în timp. Pe măsură ce oamenii de știință continuă să investigheze aceste legături îngrijorătoare, consumatorii ar putea dori să își reconsidere relația cu acest îndulcitor aparent inofensiv - și poate să se întrebe dacă orice aditiv de substituție a zahărului este cu adevărat lipsit de riscuri.
Havovi Chichger, Profesor de științe biometrice, Universitatea Anglia Ruskin
Această articole este republicată de la The Conversation sub o licență Creative Commons. Citește articolul original. O versiune anterioară a acestui articol a fost publicată în iulie 2025.
