Veniturile fermierilor ar putea crește cu 9% până în 2035, dar riscurile rămân

Veniturile fermierilor din lume ar putea să avanseze cu aproximativ 9% până în 2035, grație creșterii productivității și a cererii pentru alimente. Totuși, această tendință optimistă este umbrită de riscuri semnificative, inclusiv conflictele geopolitice și volatilitatea piețelor, avertizează un raport al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).

👉 Creșterea producției agricole pe fondul riscurilor externe

Conform raportului „OECD-FAO Agricultural Outlook 2026-2035”, se estimează o creștere globală de aproximativ 14% a producției agricole și pescărești în următorul deceniu, iar cererea acestor produse ar urma să avanseze cu 13%. Majorarea cererii este susținută de creșterea populației și a veniturilor în economiile emergente, dar într-un ritm mai lent decât în ultimele decenii, influențat de revenirea economică mai lentă a Chinei și de stagnarea sau scăderea populației în țările dezvoltate.

FAO și OCDE consideră că aproape 80% din creșterea producției până în 2035 va proveni din îmbunătățirea randamentelor și progresele tehnologice, în timp ce creșterea efectivelor de animale și extinderea suprafețelor cultivate va avea un impact redus. Venitul agricol brut mediu este estimat să crească cu 9% la nivel mondial, dar disparitățile între statele bogate și cele sărace vor rămâne considerabile.

👉 Impactul inegal al creșterii economice globale

În economiile dezvoltate, productivitatea agricolă depășește 21.000 de dolari pe lucrător, cu așteptări de continuare a acesteia. În schimb, un lucrător agricol din Africa Subsahariană și Asia de Sud realizează doar 930 de dolari pe an, sumă ce ar putea ajunge la 1.100 de dolari în 2035. Raportul subliniază că există o probabilitate de 25% ca veniturile fermierilor să fie cu 12% sub estimările prezentate.

De asemenea, agricultura globală rămâne extrem de vulnerabilă la șocuri externe, inclusiv la creșterea costurilor cu energia și îngrășămintele. Aceasta ar putea duce la o reducere a producției, în special în țările cu venituri mici, unde gospodăriile ar putea fi nevoite să își modifice obiceiurile alimentare și să apeleze la produse mai ieftine și mai puțin nutritive.