Recenzia albumului „The Mountain” de la Gorillaz

Gorillaz, alături de Damon Albarn și co-creatorul Jamie Hewlett, au navigat prin pierdere și creativitate în noul album „The Mountain”, care explorează un concept profund de doliu și spirit al Indiei. Potrivit pitchfork.com, albumul reunește elemente diverse, combinând arhivele cu colaborațiile decedate și o orchestră clasică indiană, rezultând într-o meditație artistică fascinantă.

👉 Contextul personal și creativ al proiectului

Ideea inițială a fost ca Damon Albarn și Jamie Hewlett să își reînnoiască legăturile creative prin „odisee indiene clasice”. Cu toate acestea, între cele două vizite în India, misiunea s-a transformat. În decurs de 10 zile, ambii bărbați și-au pierdut părinții, iar cea de-a doua vizită a devenit o adevărată pelerinaj solemn. Albarn a înotat în Gange și a împrăștiat cenușa tatălui său în mitologia acestuia. Pe parcurs, a conturat conceptul pentru „The Mountain”, continuarea albumului din 2023 „Cracker Island”. Pe lângă recrutarea unei orchestre clasice indiene, Albarn a scos la iveală înregistrări nepublicate de la colaboratori Gorillaz decedați, accentuând o convocare a sufletelor.

👉 Temele centrale și elementele muzicale ale albumului

Cu conceptele grandioase stabilite, cei doi artiști s-au comportat așa cum era de așteptat. Hewlett a desenat un desen animat în care un Russel turbanat încântă un cobor cu un nai, iar Albarn a început să ofere declarații precum: „Anii mei de început au fost plini de muzică de sitar și tămâie.” În relatarea sa entuziastă, Albarn a descris India nu doar ca o sursă de inspirație creativă, ci și ca un refugiu de la „virusul celebrității pe care l-am primit de la America”, o fereastră spre o lume în care artiștii „pot colabora într-un mod minunat și socialist”. A subliniat că nu a „descoperit brusc spiritualitatea” în tradiția cărților de dezvoltare personală, așa cum a raportat Rolling Stone India.

În viziunea lui Albarn, „The Mountain” este o meditație umilă asupra doliu, influențată de fascinația tatălui său artist față de muzica și cultura indiană. Această depășire intenționată a limitelor este o practică obișnuită pentru Albarn și Hewlett, care, prin conceperea combinației lor de punkuri multirasiale în 1998, au avansat o viziune asupra hibridizării pop care a anticipat epoca noastră de suprabundență culturală. Întotdeauna a fost parte din calcul să depășească statutul lor de britanici albi.

Un exemplu notabil al viziunii sale sunt înregistrările scoase la lumină dintr-o sesiune din 2001 cu rapperul decedat Proof, care abordează realitatea sumbră a crimei. Cântecul rezultant, „The Manifesto”, transformă un beat presetat de pe un vechi organ portabil într-un imn bhangra de șapte minute, cu participarea rapperului argentinian Trueno. Formula de succes a lui Albarn constă în voința de a explora idei mărețe, reușind să îmbine atributele teatrale ale muzicii fără a se teme de provocări.

👉 Colaborări și structura muzicală a albumului

Multă parte din „The Mountain” se încadrează în tradiția Gorillaz a albumului de petrecere apocaliptică, fiind narat de voci de pe ambele maluri ale văii. Cântecele „Delirium”, „The Moon Cave” și „Damascus” aduc în prim-plan colaborări cu ritmuri variate, invitând artiști precum Black Thought și Asha Puthli, dar și nume emblematice precum Dave Jolicoeur și Bobby Womack.

Eforturile lui Albarn de a combina diverse stiluri muzicale pot părea uneori riscante, dar acestea formează o mică parte din ambiția albumului. Dacă unele piese reușesc să pună în valoare colaborările surprinzătoare, altele, precum „The Plastic Guru” și „The Shadowy Light”, sunt pe punctul de a cădea în ridicol. Reacțiile la interpretările interesante și la combinațiile inedite de sunete demonstrează o curgere între viață și moarte, un legământ muzical adus comunității artiștilor.

Albarn, deși uneori văzut ca un magician întins în spatele cortinei, își asumă cu mândrie rolul de legătură între lumi, performând doliu ca o posibilitate epică. „The Mountain” devine astfel o invitație de a îmbrățișa lumea, chiar și atunci când pare că ești singur.