Războiul lovește mai puternic în cei mai vulnerabili: milioane de copii sunt prinși în mijlocul conflictului din Ucraina, victime sigure ale bombardamentelor care continuă cu aceeași intensitate. În ultimele luni, s-a înregistrat chiar o creștere a numărului de victime în rândul copiilor ucraineni, Rusia atacând acum inclusiv zone civile dens populate. 222 de copii au fost uciși sau răniți între martie și mai, anul acesta, și 2.889, în total, de la începutul invaziei, scrie The Guardian. Grupurile ucrainene pentru drepturile omului spun că atacurile Rusiei ar trebui condamnate mai ferm de către liderii internaționali. În noaptea de 18 mai, Mark Ifiemenko, în vârstă de patru ani, se afla acasă cu părinții săi în Vasilkiv, un orășel situat în apropierea capitalei ucrainene Kiev. În timp ce sunetele exploziilor răsunau în apropierea casei lor cu două etaje, mama lui Mark l-a dus în grabă jos, împreună cu bunicii săi. Mai târziu s-a aflat că, în timpul nopții, Rusia lansase unul dintre cele mai mari atacuri asupra Ucrainei de la începutul invaziei pe scară largă, cu rapoarte privind peste 270 de drone și rachete care au pătruns în spațiul aerian al țării. Mark și familia sa s-au ascuns într-o cameră pe care o considerau cea mai sigură, situată la cel puțin două pereți distanță de exteriorul casei – o regulă pe care ucrainenii au învățat-o pentru a rămâne în viață. Între timp, tatăl său, Serghei, s-a grăbit să se ducă în bucătărie pentru a opri gazul. În timp ce făcea acest lucru, o dronă Shahed – de dimensiunea unei mașini mici – a lovit casa lor. Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media „Era fum și praf peste tot, nici măcar nu puteam respira. Am început să-i strig (n.r. pe membrii familiei sale) și am alergat spre camera în care se aflau”, spune Serghei, în vârstă de 31 de ani, care se întorsese din serviciul militar de pe linia frontului, în săptămâna precedentă. „I-am văzut mai întâi pe tatăl și mama mea, care erau răniți. Am întrebat-o pe mama unde sunt Anna (n.r. soția lui) și Mark, iar ea mi-a răspuns că Anna nu mai era printre noi. Țineam o lanternă și, când am îndreptat-o în jos, am văzut că stăteam deasupra cadavrului soției mele... un fragment din dronă îi străpunsese capul. Chiar și după moarte, ea era ghemuită în jurul lui Mark, care plângea, protejându-l”, povestește el. Imediat după ce l-a salvat din îmbrățișarea mamei sale decedate, Serghei l-a dus pe fiul său, sub ploaia de bombardamente, la casa unei rude din apropiere și s-a întors să-și ajute părinții. A doua zi dimineață, Mark a fost transportat la spitalul de copii Ohmatdyt din Kiev, unde a petrecut 10 zile la terapie intensivă, cea mai mare parte a timpului în comă. Mark a supraviețuit atacului, spune Serghei, datorită reacției rapide și protecției mamei sale, dar a suferit leziuni și traume care vor necesita mulți ani pentru a se vindeca. El a suferit fracturi craniene, are nasul zdrobit și leziuni care l-au lăsat orb la un ochi. „Conform dreptului internațional umanitar, atacarea deliberată a infrastructurii civile - în special a școlilor, spitalelor și locurilor în care se adună copiii - este considerată o crimă de război”, afirmă Daria Kasyanova, președinta Rețelei ucrainene pentru drepturile copilului. Amnesty afirmă că a documentat „numeroase cazuri în care forțele ruse au efectuat atacuri indiscriminate în Ucraina, soldate cu mii de victime civile” și că „atacurile indiscriminate care ucid sau rănesc civili constituie crime de război”. Chiar dacă conflictul se încheie, Ucraina are acum una dintre cele mai mari prevalențe de resturi explozive de război și mine terestre la nivel global, afirmă ONU, care sunt susceptibile să provoace victime în continuare, în special în rândul copiilor, pe termen lung. Pentru copiii care au supraviețuit, precum Mark, rănile – fizice și emoționale – care le-au fost provocate le schimbă viața. Un sondaj UNICEF, realizat la începutul acestui an, a estimat că cel puțin unul din cinci copii din Ucraina a suferit o pierdere personală din cauza războiului, fie că este vorba de un frate, un părinte sau un prieten. Serghei spune: „El întreabă de Mamusya (n.r. termen ucrainean de alint pentru mamă) și îi este foarte dor de ea. I-am spus adevărul despre ce i s-a întâmplat. Cât de mult îl iubea și cum a făcut totul pentru ca el să fie fericit. Îi spun că ea a devenit îngerul lui păzitor.” Pe lângă vizitele regulate la spital pentru tratarea rănilor și, mai recent, pentru montarea unui ochi protetic, Serghei spune că fiul său are probleme cu somnul, cu învățarea și cu dezvoltarea. „Uneori este foarte greu pentru el, pentru că este doar un copil. Reacționează la sunete puternice, tresărind chiar și la orice sunet care ar putea semăna cu cel al unei drone.” Kasyanova, care lucrează și cu un adăpost pentru copii fără îngrijire parentală sau tutore, spune că războiul are un impact multidimensional asupra copiilor din Ucraina. „Dincolo de creșterea tragică a numărului de victime, copiii sunt privați de siguranță, stabilitate și sentimentul de normalitate. Copilăria lor este marcată de frică, separare și instabilitate”, spune ea. Viața de acasă și cea școlară au fost grav perturbate pentru milioane de copii din țară. Pentru cei cu vârsta de trei ani și mai mici, întreaga lor viață a fost marcată de bombardamente, violență și strămutări. „Copiii ucraineni învață online pentru al treilea sau chiar al patrulea an consecutiv, deoarece școlile sunt distruse, avariate sau pur și simplu nesigure din cauza amenințării constante de bombardamente. Aceasta este o realitate profund traumatizantă”, spune Kasyanova. Citește și Rusia, acuzată că a răpit aproape 35.000 de copii ucraineni. „E ceva comparabil cu ce au făcut naziștii în Polonia” Pentru unii copii, războiul din Ucraina durează de și mai mult timp - au trecut mai bine de 11 ani de la prima invazie a Rusiei în regiunile estice ale Ucrainei. „Există copii și adolescenți care nu au cunoscut niciodată o viață pașnică - care s-au născut în conflict sau au trăit cea mai mare parte a vieții în război. Înțelegerea lor despre copilărie este modelată de pierdere, strămutare, deportare, frică și instabilitate”, spune Kasyanova. „Dacă această traumă nu este tratată corespunzător, poate avea consecințe pe termen lung asupra capacității lor de a învăța, de a construi relații și de a avea încredere în ceilalți. În unele cazuri, această traumă poate fi transmisă chiar și generațiilor viitoare”, spune ea. Serghei, care s-a întors definitiv de pe front pentru a avea grijă de fiul său, spune că vrea doar să facă tot ce poate pentru ca Mark să aibă o viață fericită, în ciuda rănilor și traumei sale. „Nu vreau ca un alt copil ucrainean să crească trăind experiența războiului. Ei nu au făcut nimic rău pentru a fi uciși sau răniți în acest fel. Nu meritau asta”, spune el